de Paula Ghiţescu

Parcurgând textul art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009, constatăm un conflict normativ cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată(2) şi modificată, în ceea ce priveşte procedura prin care funcţiile publice de conducere sunt supuse reorganizării, precum şi drepturile funcţionarilor publici de conducere în această situaţie. Astfel, sesizăm că art. 4 nu face vorbire în mod expres despre funcţiile publice, stabilind un regim general al posturilor supuse restructurării. Totodată, Statutul funcţionarilor publici stabileşte în art. 99:

• obligaţia instituţională de a acorda un preaviz de 30 zile funcţionarilor publici cărora le sunt reduse posturile, urmând ca în această perioadă:
  
  
  • dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici. Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior.
  • dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.
  • funcţionarul public de conducere are dreptul de a refuza „trecerea'' pe o funcţie publică de execuţie, intrând în Corpul de rezervă al funcţionarilor publici, ulterior emiterii actului administrativ de eliberare din funcţie.

În cazul în care s-ar aplica prevederile art. 4 şi în sistemul funcţiei publice procedura prevăzută mai sus ar deveni inaplicabilă, iar drepturile funcţionarilor publici ar fi încălcate. Sesizăm, dealtfel, că în alin. (2) al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 se face vorbire despre postul de execuţie aferent postului de conducere, neluându-se în seamă faptul că în funcţia publică nu există un astfel de post, ci doar un corespondent salarial al funcţiilor publice de conducere. Sesizăm, de asemenea, şi confuzia pe care legiuitorul o face în textul alin. (2) şi (3) ale art. 4 încercând să statueze o procedură prin care să se alinieze condiţiile de vechime în specialitate necesare ocupării unei funcţii publice de conducere cu cele stabilite în cazul recrutării pe o funcţie publică de execuţie de nivel inferior. În acest sens, menţionăm că Legea nr. 188/1999, republicată, stabileşte în textul art. 57 condiţiile minimale de vechime în specialitate pentru recrutarea funcţionarilor publici şi nu prevede condiţii de vechime pentru nicio altă procedură de ocupare a funcţiilor publice. Dealtfel, nu se poate pune în discuţie posibilitatea funcţionarului public de conducere de a ocupa orice funcţie publică de nivel inferior deoarece acesta, pe parcursul exercitării atribuţiilor şi responsabilităţilor, organizează, conduce, coordonează, îndrumă, monitorizează şi evaluează funcţionarii publici subordonaţi ierarhic.

Apreciem că prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 intră în conflict normativ cu Legea nr. 188/1999, republicată(2) şi modificată, situaţie creată de încălcarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la modificarea actelor normative, care se realizează numai în mod expres.

Având în vedere cele prezentate mai sus, considerăm că prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 nu sunt aplicabile în cazul reorganizării funcţiilor publice de conducere deoarece există o procedură detaliată, completă şi prin care sunt respectate drepturile funcţionarilor publici, aşa cum sunt stabilite de Legea nr. 188/1999, republicată(2) şi modificată.